- prelégere
- s. f., g.-d. art. prelégerii; pl. prelégeri
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
prelégere
Look at other dictionaries:
prelegere — PRELÉGERE, prelegeri, s.f. Curs, lecţie ţinută într o şcoală de grad superior; conferinţă publică (aparţinând unui ciclu); prelecţie. – cf. lat. p r a e l e g e r e . Trimis de oprocopiuc, 09.04.2004. Sursa: DEX 98 PRELÉGERE s. curs, (înv.)… … Dicționar Român
liber — LÍBER1, libere, s.n. (bot.) Complex de vase din ţesutul plantelor prin care circulă seva elaborată; parte a scoarţei plantelor lemnoase care cuprinde aceste vase şi în care se află ţesuturile de nutriţie, de susţinere etc. ♦ (Cu sens colectiv)… … Dicționar Român
prelecţie — PRELÉCŢIE, prelecţii, s.f. (înv.) Prelegere. – var. (după alte surse) prelecţiune. – Din lat. praelectio, onis. Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 PRELÉCŢIE s. v. curs, prelegere. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
seminariza — SEMINARIZÁ, seminarizéz, vb. I. tranz. A prelucra, în cadrul unui seminar, materia predată la curs sau o materie de studiu. – Seminar + suf. iza. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 seminarizá vb., ind. prez. 1 sg. seminarizéz, 3 … Dicționar Român
conferinţă — CONFERÍNŢĂ, conferinţe, s.f. 1. Expunere făcută în public asupra unei teme din domeniul ştiinţei, artei, politicii etc., cu intenţia de a informa, de a instrui, de a omagia etc. 2. Reuniune a reprezentanţilor unor state, ai unor organizaţii… … Dicționar Român
curs — CURS1, cursuri, s.n. I. 1. Mişcare a unei ape curgătoare în direcţia pantei; p. ext. albia, întinderea sau direcţia unei ape curgătoare. 2. (înv.) Mers (repede). II. fig. 1. Trecere, durată, interval (de timp). ♢ loc. prep. În cursul... = în… … Dicționar Român
prelecţiune — prelecţiúne s. f. → lecţiune Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Dicţionar ortografic PRELECŢIÚNE s.f. (Liv.) Prelegere. [pron. ţi u , var. (după alte surse prelecţie). / < lat. praelectio]. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN … Dicționar Român
proponiment — proponimént, proponiménte, s.n. (reg.) curs, prelegere universitară. Trimis de blaurb, 01.11.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
propunere — PROPÚNERE, propuneri, s.f. Acţiunea de a( şi) propune şi rezultatul ei. – v. propune. Trimis de cata, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 PROPÚNERE s. 1. recomandare, recomandaţie. (propunere de avansare.) 2. v. preconizare. 3. (livr.) propoziţie, (înv.) … Dicționar Român
